Biblioteca FFDC

Cursul Drept Comercial Roman anul 1

Descarca document PDF

Dreplul comercial este, alâturi de dreplul civil, o ramură a dreptului privat.
Prin noţiunea de ‘• drept comercia^, se subînţelege un ansamblu de norme juridice aplicabile comerţului. Noţiunea de comerţ poale fi explicată atît din punct de vedere economic cît şi juridic. Elimologic vorbind termenul de comerţ dcrivă din latinescul commercivm, care la rîndul lui este format prin compunerea cuvintclor cum şi mcrx, însemnînd cv, respectiv mcxrfă.
Noţiunea de comerţ, din punct de vedere etimologic înseamnă aclivităţile cu mărfuri.
Din puncl de vedcre cconomic prin comerţ se înţe
activitatea care are ca fmalitate’schimbul de mârfuri. Activitatca dc comcrţ include operaliunile cfcctuate din momentul produccrii mărfurilor, circulaţia lor înlrc producător şi diverşi consumatori.
Operaţiunile de comcrţ sînt reali/ate de agcnţi cconomici numiţi comercianţi (negustori). Prin urmare drcptul comcrcial reglemenlează circulaţia mărfurilor. din momentul produccrii lor, între producălor şi diferiţi comcrcianli, pînă la consumalorul ilnal.
Din punct de vedcre juridic prin comerţ se înţeleg, pe lîngă operaţiunile cu mărfuri dcsfaşurate ce inte’rvin întrc producălor şi consumator: operaţiunile de producere a mărfurilor, pornind de la prelucrarea materiilor prime, oblinerea materialelor şi în final realizarea unor produsc cu valoare de întrebuinţarc mai marc destinate circulaţiei şi rcpartiţiei şi în final afectate consumatorului. De aceea noţiunea de drcpt comercial reglementează atîl producţia cît şi circulaţia mărfurilor între producător şi consumator. Codul comercial atribuind calitatea de comerciant atît intcrmediarilor cîl şiproducătorilordemărfuri.

Cursul Economie Moderna si Contemporana anul 1

Descarca document PDF

ECONOMIA MODERNĂ ŞI COMEMPORANĂ ROMANIEI
OBIECTUL DE STUDIU
Pe plan mondial există 4 tipuri (structuri) de economie
1. Economia de tip agrar
2. Economia de tip agrar - industrial
3. Economia de tip industrial - agrar
4. Economia industrială
în literatura economică se face în prezent referire si la al 5-lea tip de economie , de tip post - industrial sau informaţional.
Criterii de departajare a ţărilor: /. Dupâ ponderea populapei active (ocupate) într-una din cele două ramuri -industrie sau agricultură - în totalul populaţiei active ( ocupate ) Exemplu: 1. Dacă în ţara Z 80 % din populapa activă lucrează în agricultură fnseamnă că ţara respectfvă este o ţară agrară;
2. Dacâ tn agricultură lucreazâ 40 % şi în industrie 30 % , structura economicâ va fi de tip agrar industrial;
3. Dacă în agricultură lucrează 20 % şi în industrie 60 % . structura economică va fi de tip industrial agrarâ.
2. Dupâ ponderea ramurii respective în creârea venitului naUonal sau a P.l.B.
într-o anumită ţară.
Exemplu: Dacă agricultura are ponderea cea mai mare în obpnerea venitului
naponal înseamnă că avem o structură economicâ de tip agrar.
Dinpotrivă, dacă ponderea cea mal mare o are industria, vom avea de-a face cu
o economie industrial agratâ
Fiecare ţară deţine o structură anume în ansamblul economiei mondiale ca urmare a dezvoltării sale istorice. De regulă fiecare ţară a trecut de la o structură la aita în ordinea ; economie de tip agrar, agrar-indusrial ; industrial- agrar ; industrial. Durata acestei treceri a depins de fbrţele motrice inteme a fiecărei ţări şi de relaţiile cu lumea înconjurătoare.
România a parcurs trei tipuri de structuri economice ; cel de tip agrar , agrar - industrial şi cel de tip industrial - agrar.Ele au fost succesive şi au coincis cu cele trei mari epoci de dezvoltare a României. l-a epocă
Istoria modernă a României, de la jumătatea secolului XIX până la I război mondial, când economia României mici era o economie eminamente agrară, din care făceau parte Muntenia, Oltenia, Moldova şi Dobrogea.

Cursul Geografie Economica Mondiala anul 1

Descarca document PDF

Programa cursului de Geografie economică mondială şi economia comparată a diverselor zone
1. Resursele umane ale Terrei.
2. Fenomenul urban pe Glob.
3. Principalele resurse naturale şi industriile de prelucrare. Cărbunii, tipuri rezerve, bazinele carbonifere - răspândire pe continente şi ţări, România, producţii, valorificare în industria cocsochimică şi alte industrii; comerţul mondial cu cărbune, porturi specializate în exportul şi importul de cărbune.
4. Petrolul, rezerve mondiale, repartiţia geografică a bazinelor petroliere pe continente, regiuni geografice, ţări, România, producţii, valorificare în industria chimică, comerţul mondial cu petrol, porturi specializate în traficul cu petrol.
5. Bazele naturale, rezervele mondiale, repartiţie geografică a bazinelor gazeifere pe continente, regiuni geografice, ţări, România, valorificare în industria chimică, comerţul mondial cu gaze naturale, porturi specializate în traficul cu gaze naturale.
6. Industria energiei electrice, istoricul evoluţiei ramurii centrale hidroenergetice, potenţialul hidroenergetic al planetei; centralele atomo-electrice, centralele geotermice, centralele mareomotrice, energia hidrogenului, conversia termo-marină, energia solară; repartiţia geografică a acestor resurse pe continente, ţări, în România.
7. Minereurile de fier, industria siderurgică.
Tipuri genetice de minereuri de Fe, tipuri de minereuri de Fe după conţinutul metalic; rezervele mondiale, repartiţia geografică a rezervelor pe continente, ţări, România; principalele ţări producătoare; comertul cu minereuri; industria siderugică, cocsul metalurgic, criteriile de amplasare, producţia de fontă, oţel, repartiţie geografică pe continente, ţări, în România.
8. Industria constructoare de maşini, istoricul ramurei industriei, subramurile: industria echipamentelor şi utilajelor tehnologice; amplasarea geografică pe regiuni, ţări; industria mijloacelor de trasport (autovehicule, echipament feroviar, naval, aerian); industria de tractoare, maşini şi utilaje agricole; industria electronică şi electrotehnică, toate cu răspândirea geografică pe ţări şi în România, comerţul cu produsele acestor ramuri.
9. Industria chimică, istoricul ramurei; materiile prime folosite -industrializarea lor astfel:
- Sarea şi industria produselor clorosodice, rezerve, producţii, repartiţie geografică pe ţări şi în România;

Cursul Bazele Economiei Comertului anul 1

Descarca document PDF

Comerţul’ reprezintă una din activitâţile umane cu o veche existenţâ în timp, carc a îndeplinit şi îndeplineşte un rol important în existenţa socialâ.
Apariţia şi existenţa comerţului sunt de naturâ obiectiva fiind impuse de necesitatea schimbului de activitâţi între membrii societâţii in calitatea lor dc producatori şi, respectiv, de consumatori.
Conţinutul proceselor ce alcâtuiesc activitatea de comerţ îl formeazâ schimbul. Dar, între acestc douâ noţiuni, deşi exista o relaţie indisolubilâ, nu se poate pune semnul egalitâţii.
Schimbul are un conţinut mai larg, cuprizând atât raporturi sociale ce au loc între membrii societâţii în virtutea diviziunii muncii, cât şi raporturi care au la bazâ produsele muncii -mărfurile.
Astfel, schimbul, în accepţiunea sa largâ, cuprinde activitâti care se înfaptuiesc sub doua forme :
- schimb nemijlocit în procesul muncii între participanţii ce cooperează la crearea unor produse ( bunuri materiale şi servicii ) SK
- schimbul de produse ( bunuri materiale şi servicii ), respectiv schimb de mârfuri
Acesta din urmă, schimbul cu mârfuri, formeazâ obiectul activitâţii comerţului.
Apreciat însâ prin prisma sferei de cuprindere şi a modului de J
desfâşurare, comertul conţine elemente specifice care îl deosebesc de 1
schimbul de marfuri, apariţia şi existenţa sa fiind lcgate de un anumit moment al evolutiei schimbului.
Schimbul de mărfuri are o cxistenţâ mai îndepărtatâ în timp în raport cu aceea a comertului. în formele sale iniţiale este cunoscut ca un schimb nemijlocit de produse ce constituiau surplus faţâ de nevoile

Cursul Drept Constitutional anul 1

Descarca document PDF

Predarea acestei discipline se adresează studenţilor anului I, cu scopul de a asiguraînsuşirea de către aceştia a cunoştinţelor fundamentale referitoare la instituţiile
juridice şi politice ale Statului.
Insemnătatea deosebită a relaţiilor sociale privind organizarea socială şi de stat, structura şi fimcţionarea autorităţilor publice ale Statului, drepturile şi libenăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului impun înţelegerea şi cunoaşterea reglementărilor de drept constituţional care le consacră.
Conţinutul programei este astfel structurat încât să înglobeze atât reglementările cuprinse în Constituţie cât şi în alte acte normative de drept constituţional referitoare la temele ce fac obiectul cursului, astfel încât viitorul jurist să aibă o viziune globală asupra organizaţiei numită stat, a elementelor sale componente, a principiilor sale de organizare şi fiincţionare.
Sistemul de evaluare a studenţilor:
Evaluarea studenţilor de la toate formele de învăţământ se face prin examen Promovarea se face prin examen la sfarşitul anului pentru întregul curs.

Cursul Propietatea in Economie anul 1

Descarca document PDF

Ce este oroprietatea? lată o întrebare care a nelinistit in permanenţă spiriteie cele mai lurnraate ale umanitătii, de la Pktoc încoace. Es continua să incite spiritele şi astăzL Probiemâ veche şi mereu nouă, prezenţa proprietăţii în gândirea şi acţiunea umaaâ de pretutindeni se expiică prin împrejurări istorice care u detenfiinâ deopctrivă conţinutul şi rolui său în viaţa societăţii.
© în primul rând, proprietatea reprezintă una diu COÎ Jiţiiie vitaie ale existenţei materiale şi chiar spirituale aie omuiui şî societăţii.
Există, desigur, şi alte condiţii similare. între eie Insă, proprietatea se distinge prin aceea c£ se asociază ideii de avuţie - bunuri materiale şi spirituale create în societate. Or, fără aproprierea acestor bunuri. adică fără constituirea proprietăţii asupra lor, în vederea nrodueriei şi consumului, nu poate exista nici omul, nici societatea. Proprieiatea esie aşadar o condiţie de securitate a existenţei omului.
© în ai doilea rând, proprietates are un roi hotărâtor în dstermiiaareafizionomiei sociefăţiL Reprezentând temelia generaiă pe careoameniiîşiclădescviaţaeconomică, socială si poiitică. proprietatea, prm fbrmele sale de manifestare, deterraină stratifîcareL popuiaţiei in ciase, grupe şi categorii sociale, sistemui de interese şi stimulente din societate, organizarea politică a acesteia, mai ales sub forma partideior.
• în al treiiea rând, proprietatea are un rol primordial în dinamica sodefăţii omeneşîL Ea îşi îndeplineşte acest roi prin schimbarea formelor saie, corespunzător noilor condiţii şi forţe materiaie apârute în societate. Aceasta explică de ce proprietatea reprezinta, în Snai, problema fundamentaiâ a oricărei revoluţii sociale, “mâna invizibilă” care 2 ridică pe insurgenţi la asaltui asupra puterii şi, pe baza ei, la schimbarea vechii ordini sociale, prin alta, aşezată pe o nouă formă de proprietate.

Cursul Bazele Informaticii anul 1

Descarca document PDF

Toate informaţhle prelucrate şi stocate fac obiectul unor transferuri între diferitele unităţi. Transferurile sunt sub formă de impulsuri electrice şi sunt dirijate de circuite electronice
Toate unităţile calculatorului funcţionează sub dependenţa unităţii de comandă control, singura în măsură să interpreteze instrucţiunile unui program memorat. Această unitate este legată de celelalte unităţi prin circuite specializate numite circuite de comandă prin care se vehiculează ordine şi directive. Impulsurile declanşate de unitatea de comandă declanşează sau opresc funcţionarea unităţilor de intrare, de ieşire în fiincţie de cerinţele programului ce se execută.
în general, arhitectura unui echipament electronic de calcul este compusă din unitatea centrală şi din periferice. Unitatea centrală este formată la rândul ei din procesor (microprocesor) şi din memoria internă sau principală. Procesorul este reprezentat de către unitatea de comandă-control şi unitatea de prelucrare sau aritmetico-logică.
2.2 Clase de calculatoare
Marea varietate a sistemelor electronice de calcul a impus clasificarea lor după diferite criterii: capacitatea de memorare; viteza de prelucrare a informaţiei; complexitatea arhitecturală; tipurile de aplicatii ce pot fi prelucrate cu ajutorul lui; tipologia perifericelor cu care poate lucra; costul echipamentelor; etc.
Pâna spre anii ‘80 se putea vorbi de configuraţii informatice mai mult sau mai puţin puternice: calculatoare mici, medii şi mari. De la apariţia microcalcuiatoarelor configuraţiile s-au diferenţiat în 4 clase de calculatoare:
- microcalculatoare;
- minicalculatoare,
- calculatoare mairjframe;
- supercalculatoare.
2.2.1 Microcalculatoare
Microcalculatoarek sunt echipamente electronice de calcul a căror arhitectură este construită în jurul unui microprocesor ce constituie unitatea centrală de prelucrare. Un microcalculator se caracterizează prin:
- arhitectura unităţii centrale relativ simplă;
- periferice lente, dar de o mare diversitate, uşor de instalat şi de configurat;
- viteza de prelucrare relativ mică, de la 0,5 la 4 MTPS (milioane de instrucţiuni pe secundă), dar cu tendinţă accentuată de creştere - ajungând până la 250 MIPS;
- capacitate a memoriei limitată, de la 640 Ko la 64 Mb, cu sporite capacităţi de adresare a memoriei - de ordinul gigabytes-ilor
- cost redus, de la câteva sute, la câteva mii de dolari;
- post individual de lucru, dar cu multiple posibilităţi de legare în reţea.
2.2.2 Minicalculatoare
Minicalculatoarek sunt echipamente electronice de calcul construite după o tehnologie clasică, având o structură modulară, fiind destinate să satisfacă cerinţele de prelucrare automată a datelor pentru organizaţii. Caracteristicile acestei clase de calculatoare ar fi:
- lucrează cu mai mulţi utilizatori simultan, unitatea centrală având conectate mai multe terminale (între 5 şi 100);
- prezenţa a 1 - 2 procesoare,
- unităţi periferice rapide (unităţi de discuri şi imprimante de mare viteză);

Cursul Economie politica anul 1

Descarca document PDF

PROGRAMA ANALITICĂ A CURSULUI:
“Economie politică ”
Prof. Univ. Dr. Hutira Erwin
Obiectivul cursuiui:
Cursul de “Economie politică” pentru studenţii anului I de la toate facultăţile din cadrul Universităţii noastre urmareşte însuşirea de către studenţi a conceptelor de bază ale economiei politice, precum şi înţelegerea proceselor fundamentale ale economiei contemporane. în acest scop, prezentarea bazelor generale ale activităţii economice este dublată de analiza şi explicarea mecanismelor contemporane ale economiei de piaţă şi ale relaţiilor economiei interaaţionale.
Sistemul de evaiuarc a studentilor:
Evaluarea studenţilor de la toate formele de învăţământ se face prin examen.
Promovarea se face fie prin examen la sfarşitul anului pentru întregul curs, fie prin examene parţiale după predarea fiecăreia din cele două părţi ale cursului - pentru studenţii de la zi şi ff şi prin examen fînal pentru cei de la FFDC.

Cursul Bazele Contabilitatii anul 1

Descarca document PDF

CAPITOLUL I OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII
1. OBIECTUL CONTABILITATII 1.1. UNITATEA PATRIMONIALĂ
Organizarea şi conducerea contabilităţii se face de către persoanele juridice şi de cele fizice care au calitatea de comerciant. Uzual, aceste persoane sunt cunoscute în practică sub denumirea de unităţi patrimoniale.
Unităţile patrimoniale pot fi organizate sub forma regiilor autonome ale statului, societăţilor comerciale, societăţilor cooperatiste, societăţilor agricole, instituţii publice, fundaţii, sindicate şi alte organizaţii obşteşti.
1.2. PATRIMONIUL UNITĂŢII - OBIECT DE STUDIU AL
CONTABILITĂŢII
Pentru că are obiect de studiu şi o metodă proprie de cercetare, contabilitatea este o ştiinţă de sine stătătoare, fiind o componentă a sistemului ştiinţelor economice.
Pentru a se defini conţinutul obiectivului contabilităţii, se folosesc o serie de categorii:
• patrimoniu;
• mijloace economice;
• resurse economice;
• fonduri;
• capital.
In cele ce urmează se va explica obiectul contabilităţii, prin utilizarea categoriei de patrimoniu întrucât acesta constituie cauza existenţei contabiliăţii, deci şi obiectul ei de studiu.
Prin patrimoniu se înţelege totalitatea bunurilor şi valorilor economice de care dispune o persoană fizică sau juridică, precum şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care această persoană şi le asumă în legăturâ cu modul de posesiune şi de folosire a acestor bunuri si valori.
Pentru ca un patrimoniu să existe sunt necesare douâ condiţii:
1. un titular de patrimoniu (subiect de drept);
2. bunurile şi valorile economice, ca obiecte de drepturi şi obligaţii.
Existenţa titularului de patrimoniu şi a autonomiei lui au fost impuse de diviziunea socială a muncii şi de nevoia administrării resurselor societăţii. Ţinând seama de conţinutul patrimoniului, contabilitatea îşi propune:

Cursul Drept administrativ si stiinta administratiei anul 1

Descarca document PDF

1. Efortul în ceea ce priveşte elaborarea materialului privind: “Administraţia”, “Ştiinţa administraţiei de stat” şi “Dreptul administrativ” a fost înzecit, în virtutea a cel puţin trei considerente:
a) Faţă de cei 45 de ani, cât disciplinele amintite s-au aflat sub presiunea comunismului (totalitarismului), cu repercusiuni în ceea ce priveşte înţelegerea şi tratarea problemelor în cauză, am fost obligat să meditez mai îndelung asupra concepţiei care să reflecte, ştiinţific, statul de drept şi, pe cale de implicaţie, instituţiile analizate.
b) în realizarea scopului ce ne-am propus, n-am putut utiliza manualele şi tratatele privind ştiinţa administraţiei şi Dreptul administrativ dîn perioada totalitarismului decât atunci când a fost necesar să realizez reflecţii de ordin critic -reconsideratorii - asupra unor instituţii şi principii compromise care, anume, în mod prejudecat, au fost compromise în trecut, fie prin situarea lor într-o lumină necorespunzătoare, fie printr-o falsă tratare. De exemplu: respectarea legii şi a legalităţii, supremaţia legii, egalitatea tuturor în faţa legii ş.a.1
Pentru acest considerent, într-un timp extrem de scurt, a fost necesar să fac apel la vechile manuale şi tratate sau provenind din literatura internaţională.
c) Apoi - dar nu în ultimul rând - m-am ghidat de o raţiune “didactică” nouă, în ce priveşte modul de tratare şi înţelegere a problemelor. Personal, consider că viitorul jurist, înainte de a memora lucruri, probleme, procese, scheme în continuă transformare, este necesar să înveţe să “reflecteze”, să gândească la aceste probleme, să înţeleagă, de exemplu, cum s-a trecut de la administraţia privată la administraţia de stat - administraţia ştiinţifică guvernată de legi obiective, primind astfel girul juridic al dreptului administrativ, de Stat. Sau că, trecerea de la statul totalitar la statul de drept, nu înseamnă simple operaţiuni “cosmetice” cu modificări pe ici, pe colo, ci transformări radicale de concepţie, în cadrul cârora legea consacră, în primul rând, prioritatea individului cu drepturile sale şi subsecvent, cu obligaţiile şi îndatoririle sale, iar dreptul administrativ, nu un aparat “orb”, de aplicare necondiţionată a legii, ci un drept administrativ şi aparat administrativ de stat, de aplicare eficientă şi creatoare a normelor de drept.